Un interviu plin de revelatii fascinante. Lectura placuta! Multumim Ancai pentru efortul depus pentru a incheia aceasta traducere.

Aici este un interviu realizat de Graham Dewyea cu Bob Dean din emisiunea Familia Noastra Galactica, 18 martie 2012. Sa fie foarte clar. Acesta este unul dintre putinele interviuri recente  pe care l-am avut cu o persoana cu o statura impozanta si demn de incredere care descrie calatorii la bordul navelor spatiale si pe o planeta indepartata. Pentru cei care inca nu cred ca navele exista, sau ca alte lumi exista, acest interviu ar putea fi un punct critic pentru voi.

Se pare ca Bob a avut multe intalniri cu extraterestrii de-a lungul anilor. Nu ar trebui sa se presupuna ca toti dintre ei faceau parte din acelasi grup sau ca aveau aceleasi scopuri, etc. De-a lungul anilor au existat mai multe tipuri de extraterestrii aici, nu toti dintre ei cu ganduri bune, desi cei care nu au ganduri bune privind cei de pe Pamant, nu le mai este permis sa se apropie de Pamant pe masura ce Ascensiunea se apropie. Si Bob numeste coalitia care previne asta (nu este nici o surpriza aici): Federatia Galactica.

Bob spune ca unii sunt umani, altii nu sunt umani, altii sunt umanoizi. Sa clarificam acest punct. A fi uman semnifica a reproduce sablonul Adam/ Eva Kadmon – bilateral simetric, pozitie verticala, vedere tridimensionala, brate, picioare, etc. Dar se poate ajunge la stadiul uman de evolutie prin multe linii – de mamifere ca noi, reptiliene, insecte, chiar de plante. Intelegerea mea este ca doar mamiferelor umane le sunt premise sa se apropie de Pamant in acest moment. Deci, de exemplu, micii cenusii si reptilienii rau intentionati nu mai sunt in preajma planetei.

Bob ne furnizeaza descrieri de computere/carti din biblioteci pe care le-am auzit descrise in relatarile din viata dupa moarte de pe planurile astrale ( a se vedea, de exemplu, http://www.angelfire.com/space2/light11/nmh/high1.html ). Descrierile sale de orase si din regiunile rurale dimprejur se aseamana cu descrierile de pe planurile astrale, astfel ca el poate a vizitat un oras extraterestru din a patra dimensiune. Asta devine mai plauzibil daca luam in considerare faptul ca el nu a avut nevoie de o pregatire speciala pentru a fi acolo, asa cum el ar fi avut nevoie daca s-ar fi dus, sa zicem, intr-o asezare din dimensiunea a cincea sau mai sus.

Initial, am avut impresia ca Bob s-a intalnit cu extraterestrii in octombrie anul trecut (2011), dar aici el spune ca vizita sa de sase saptamani a avut loc acum noua ani, in 2003. Cu toate acestea, in acest interviu el explica faptul ca a fost la bordul navelor spatiale si in spital pentru aceeasi perioada de timp – sase saptamani. Poate aici confuzia s-a strecurat. Recent, el a avut o experienta aproape de moarte in care i s-a spus ca nu i-a venit timpul si ca el trebuie sa inceapa sa vorbeasca despre experientele sale cu extraterestrii.

Bob spune ca una dintre fiintele galactice pe care le-a intalnit a parut in varsta dar nu a prezentat semne de imbatranire. Civilizatiile avansate pot alege varsta pe care si-o doresc sa o manifeste si unii ar putea alege sa manifeste o varsta mai inaintata, dar asta nu inseamna neaparat ca ei sunt mai in varsta decat ceilalti; este doar o chestiune de alegere si ar putea fi mai potrivit daca acea fiinta este, sa zicem, un lider sau un om/femeie de stat.

In calatoria din 2003, galacticii i-au aratat lui Bob o viziune din Epoca de Aur de dupa Ascensiune, prin care Bob a aflat ca vom reusi. Din nou, aceasta este o dovada buna pentru cei care inca se intreaba si se indoiesc. Pe langa confirmarea realitatii Ascensiunii, Bob ne-a lasat alte doua invataturi pe care el le considera importante: una, ca nu exista moarte; ca toti dintre noi suntem deja nemuritori. Acest lucru rezulta si este confirmat de orice studiu despre viata dupa moarte. Si, a doua, ca iubirea este puterea universului. Toate impreuna, fac ca marturia lui Bob Dean sa fie incendiara. Aceasta transcriere, ca si multe altele, este munca facuta cu drag de catre Ellen.

Emisiunea Familia Noastra Galactica, cu Bob Dean, 18 Martie, 2012

Graham Dewyea: Buna ziua, si bine ati venit la Familia Noastra Galactica. Sunt Graham Dewyea.

Invitatul meu de astazi este Robert Dean. Domnul Dean este comandant sergent maior pensionat, din cadrul armatei americane, care a servit 28 de ani in armata si a fost instruit ca  analist de informatii. El este un expert ufolog si a lucrat la nivel global pentru a ridica constienta privind extraterestrii, OZN-urile si musamalizarea de catre guvern a prezentei extraterestrilor si ale fiintelor din alte lumi. El a studiat extensiv domenii de arheologie, teologie, istorie antica, psihologie si filozofie.

Bine ai venit la emisiune. E o mare placere sa te avem alaturi.

Robert Dean: Multumesc, Graham. Placerea e de partea mea.

GD: Exista atat de multe subiecte pe care le-am putea acoperi in emisiunea de azi, si exista multe filmulete pe internet cu tine in care faci prezentari la conferinte, documentarii. Ai avut o multime de interviuri, toate despre prezenta OZN-urilor si musamalizarea existentei extraterestrilor. As vrea astazi sa ne concentram asupra experientei tale personale cu extraterestrii, pentru a ne ajuta sa intelegem mai bine cine sunt, de ce sunt aici, si cum sunt ei aici pentru a ne ajuta.

Intr-un interviu recent pe care l-ai avut cu Kerry Cassidy, in luna februarie, alaturi de prietenul tau Clifford Stone, a existat un punct in timpul interviului cand ai mentionat pe scurt ca ai fost la bordul unei nave spatiale si ti s-a dezvaluit cum ar arata viitorul Pamant. Si sunt interesat in mod special in a afla mai multe despre asta si despre experientele tale personale cu extraterestrii.

Multi dintre oamenii care vor asculta emisiunea stiu cine esti, dar pentru cei care de abia acum incep sa te cunoasca, ai putea sa ne spui putin despre cum modul in care ai ajuns sa fii implicat in acest domeniu?

BD: Oh, doamne. Cat timp avem la dispozitie? Graham, am intrat in toata chestia asta… am intrat intr-un fel pe usa din spate. Mi s-a dat o misiune speciala in 1963 – eram in armata. Am aplicat in armata si am primit o misiune speciala in Comandamentul Suprem al Puterilor Aliate din Europa, si la acea vreme am fost localizat chiar in afara Parisului. A fost o misiunea aleasa, si tu chiar trebuia sa – tu chiar trebuia sa aplici pentru asta, si a fost o misiune selectata.

Am putut sa imi iau sotia si copiii la Paris, Franta, copiii mei au mers la liceu in Paris, si eu eram in Paris – in afara Parisului, cel putin – pentru aproximativ cinci ani. Dar cand am ajuns acolo, in 1963, am fost introdus unui studiu care era in curs de desfasurare. Se parea ca al treilea razboi mondial a fost aproape declansat de vreo sase ori de obiecte metalice ciudate, circulare care zburau in formatie peste tot in Europa.

Si stii, in acele zile, Europa era impartita chiar in mijloc. A fost Pactul de la Varsovia si puterele comuniste in est, si apoi erau puterile NATO in vest. Si Germania a fost impartita chiar in mijloc. Si toata lumea era inarmata pana in dinti, si acele obiecte zburau peste tot, in formatie, la o altitudine mare, aflate, in mod evident, sub control inteligent.

Am aflat ca sovieticii credeau ca acele obiecte ne apartineau, si pentru scurt timp noi am crezut ca ele de fapt, ar apartine sovieticilor. Dar cu demonstratiile repetate ale tehnologiei avansate pe care acele obiecte ni le-au aratat, a devenit foarte clar, dupa un timp, ca nici noi nici sovieticii nu aveam acest tip de capacitate.

Deci, acest studiu era in desfasurare cand am ajuns acolo in 1963, si l-au terminat, si publicat in 1964. Si asta a fost introducerea mea la realitatea prezentei extraterestrilor. Am intrat in studiu – am avut o autorizatie cosmica, top secreta, la acel timp, Graham; a fost si inca este cel mai inalt nivel de clasificare, permis de acces in NATO – si am avut acces la document cand ei l-au publicat in 1964, si nu am mai putut sa il las jos si sa plec de langa el.

Asta a fost introducerea mea la realitatea prezentei extraterestrilor. Si nu am mai putut sa las acest subiect de atunci.

GD: Ai facut multa munca de-a lungul anilor, bineinteles. Acum, putem sari direct la subiect. Inteleg ca ai avut contacte fata-in-fata cu extraterestrii.

BD: Da, am avut multe contacte fata-in-fata de-a lungul anilor, si apropo, mi-a luat ceva timp sa ma obisnuiesc cu asta. Nu stiam daca nu cumva am visat. Cateodata, ei ma luau din pat in mijlocul noptii, si ajungeam la bordul navelor lor. Am fost pe unele din navele lor cel putin de vreo sase ori din ceea ce imi amintesc clar, sau poate de mai multe ori, si am avut intalniri fata-in-fata cu ei la conferinte, Graham. Au venit la mine in timpul pauzelor din conferinte si s-au prezentat, pentru numele lui Dumnezeu!

Si sa stii ca ei arata foarte asemanator cu noi. Stii, oamenii sunt un fel de creaturi interesante. Noi urmam un model, dar noi toti suntem in mod clar unici intr-un fel sau altul, si aceste fiinte (extraterestrii n.t.) sunt cam la fel. Ei sunt umanoizi, arata ca oamenii, dar cand te uiti in ochii lor, observi ca nu sunt oameni. Este o intensitate … cand te uiti in ochi, exista o intensitate si o profunzime, cand te uiti in ochii lor, cand stii ca acesti tipi nu sunt doar niste tipi oarecare. Ei sunt diferiti. Ei sunt clar diferiti.

GD:  Si cand spui ca ai urcat in navele lor, a fost fizic, astral? Amandoua?

BD: Ei bine, am fost pe cateva din navele lor pentru examinari fizice. Ei ma iau din cand in cand si ma duc in nave, si apoi ei ma studiaza printr-o examinare fizica. Ei te pun pe o masa, si tu esti in fundul gol, te intind pe masa si iti ofera o analiza aprofundata. In general vorbind, exista in jur de 10 sau 15 sau 20 de alti oameni in jur, care trec cu totii prin acelasi proces.

Dar am fost pe navele lor de cateva ori, Graham, si am ajuns intr-un punct in care am un fel de relatie cu unii din acesti tipi.

GD: Si acest lucru se intampla cu acordul tau?

BD: Eu, stii, nu am simtit niciodata ca as fi rapit in acest sens. Stii, multi dintre voi isi aduc aminte de Whitley Streiber si povestirile lui despre cum a fost rapit cu forta? Si bietul om a fost traumatizat. Il cunosc pe Whitley, este un prieten de-al meu. Am citit majoritatea cartilor lui. L-am vazut pe Whitley in februarie, aici in Phoenix, la conferinta mondiala. Si el inca este traumatizat de ceea ce i s-a intamplat cu ani in urma, cand scria cartea Comuniunea.

Deci, o multime de oameni gasesc a fi acest tip de schimb, aceasta relatie cu ei, foarte, foarte traumatizanta. Dar, stii, Graham, eu niciodata nu m-am simtit rapit cu forta. Intotdeauna m-am simtit invitat! Si intotdeauna am fost voluntar, stii, “La naiba, o sa merg! Aratati-mi ceva. As vrea sa invat ceva nou!”

GD: Si ce ai invatat cand ai plecat pe navele lor? Ai reusit sa ii vezi? Ai reusit sa iti dai seama de dimensiunea si aspectul lor?

BD: Oh, da, oh, da, in toate sensurile. Cei de pe bordul navelor pe care i-am intalnit sunt mai degraba inalti si subtiri. Ei nu sunt slabi asa cum s-ar intelege, dar sunt subtiri. Si tipii care mi-au facut examinarea medicala erau in general inalti de mai bine de 1, 8 m si destul de subtiri. Si ei sunt umanoizi. Arata cam la fel ca noi, cu exceptia faptului ca sunt mai inalti decat noi. Dar cand te uiti in ochii lor, atunci iti dai seama ca nu sunt oameni. Poate sunt umani, dar ei sunt mai mult decat umani, Graham.

GD: Ce vrei sa spui cu asta?

BD: Ei bine, ei mi-au dat impresia ca noi vom fi ca ei poate in urmatorii 100,000 de ani in viitor. Ei sunt noi, in esenta, dar e mai mult decat asta. Au o profunzime, au o intelegere, o intensitate, si cand se uita in ochii tai parca te citesc. Stii, ei nu trebuie sa comunice prin cuvinte asa cum facem noi aici. Ei par sa poata comunica chiar eficient prin ganduri.

Au fost momente cand au comunicat cu mine si buzele lor nu se miscau. Si pot sa va zic ca mi-a luat ceva timp sa ma obisnuiesc cu asta!

GD: Si tu cum comunici cu ei?

BD: Este o forma de comunicare telepatica.  Si asta pare sa fie un proces standard pentru ei. Tu stii asta. Tu stii exact ce gandesc.

GD: Si in modul asta tu comunici cu ei?

BD: Ei bine, cand am fost cu ei – m-au luat cu ei timp de sase saptamani; ceea ce chiar m-a surprins – dar am fost doar un nebun. Innebuneam. Omule, aveam mai multe intrebari decat iti poti imagina. Doar am trancanit si am pus o multime de intrebari. Pentru ca vroiam sa stiu, unde naiba eram? Niciodata nu am stiut unde am fost, Graham.  Nu cred ca am fost la bordul unei nave. Am fost la bordul navelor si unele din navele lor sunt absolut gigantice. Vreau sa spun, chiar gigantice. Au cativa kilometri lungime.

Dar in acest caz particular, cand m-au avut pentru sase saptamani, nu m-am simtit  ca fiind la bordul unei nave. Acum, poate am fost. Dar soarele era cald, iarba verde, apa din micile rauri din gradini era rece si limpede, si erau flori peste tot, era ca un parc mare si frumos. Si am crezut ca sunt intr-un mic oras. I-am intrebat in mod repetat “Unde naiba sunt? Unde suntem?”

Dar niciodata nu am primit intr-adevar un raspuns. Doar odata, uneia dintre femei i-a fost aparent mila de mine pentru ca trancaneam intruna si puneam intrebare dupa intrebare. Ea a spus “Este Milena.”

Acum, Graham, nu am idee ce naiba inseamna asta. Ea mi-a spus “Este Milena”. Acum, ori a fost un oras, sau o planeta, nu stiu. Nu simteam ca as fi fost pe o nava, pentru ca soarele era cald si vantul sufla, era ca o dupa-amiaza placuta in parc.

Era un oras mic.

GD: Vrei sa spui ca semana foarte mult cu ceva ce ai putea experimenta aici pe Pamant?

BD: Oh, Doamne, da! Stii, du-te intr-o mica zona rurala in afara oraselor mari si vei gasi aceste mici subdiviziuni unde exista gradini, parcuri, strazi, trotuare si librarii, un lucru sau altul. Mi-am dat seama ca este ca un oras mic. Dar nu am vazut nimic in ceea ce priveste vehiculele. Ei sigur nu folosesc automobile. Toata lumea parea sa mearga pe jos. Si niciodata nu am vazut o cladire care sa aiba mai mult de doua trei etaje.

Dar lucrurile care m-au impresionat cel mai mult acolo unde am fost, Graham, cred ca au fost o scoala, teatrul, salile de lectura si bibliotecile. Am fost mult mai coplesit de astea decat de orice altceva am mai vazut.

GD: De ce?

BD: Ei bine, salile de lectura, este evident ca, m-au dus intr-o sala de lectura, in care as putea sa jur ca am mai fost acolo inainte. Am avut un sentiment de familiaritate cu acel loc. Si a fost unul din acelea... Cum le zice....? Amfiteatre grecesti sau romane, forumuri? Te duci la parter si apoi se mai coboara doua nivele, intr-un amfiteatru ca o sala de clasa? Cu o scena in partea de jos?

Si am mai fost acolo inainte, dar nu pot sa imi aduc aminte exact cand.

Apoi, biblioteca este cea care m-a uimit. Biblioteca a fost una dintre cele mai ample biblioteci in care am fost vreodata, dar era aproape in intregime electronica.

Nu erau prea multe carti. Cele mai multe din ele, erau, aparent pe computere. Acum, asta a fost impresionant.

Ei au scos vreo doua lucruri pentru mine, si mi le-au aratat. Pentru ca, omule, eram doar un nebun. Eu doar bolboroseam aiurea si puneam intrebari ca un nebun.

GD: Cum arata computerul?

BD: Ei bine, ei m-au intrebat o data, au spus, “Pari a studia istoria. Este corect?” le-am raspuns, “Da, dintotdauna am fost fascinat de istoria umana”. Stii, a fost una dintre specialitatile mele cand am fost la facultate cu ani in urma. Si au spus “Ei bine, ce tip de istorie te intereseaza?” eu le-am zis “Pai, exista un lucru despre care intotdeauna as fi vrut sa stiu mai multe, si este vorba despre un om tanar pe nume Alexandru al III-lea, aproximativ 300 de ani I.Hr.”

Ei au spus “Oh, da”. Si s-au dus la un computer si au apasat intr-o gramada de lucruri, si Doamne ajuta, un ecran a aparut, un ecran mare, lat, care se vedea mai bine si mai clar decat orice ai vazut vreodata in cinema, si a aparut o batalie, o batalie luptata de catre Alexandru cel Mare in Persia in jurul anilor 300 i.Hr chiar in fata ochilor mei! Si ei au putut sa faca sa apara asa ceva. Era atat de real, de parca aproape eram acolo. Stii, puteai auzi sunetele, puteai mirosi mirosurile si .. Dumnezeul meu, a fost socant.

Si asta se pare ca ei pot face. Am avut impresia ca aceasta se numea Akasha [adica, inregistrarile akashice].

GD: Bine.

BD: Se pare ca exista o inregistrare infinita a istoriei umane chiar de la inceputul originilor noastre, pana nu numai acum, dar se pare si cu viitorul nostru. Si asta e unul din lucrurile cu care m-am obisnuit al naibii de greu.

GD: Ce alte tehnologii ai experimentat in timp ce erai acolo si care intr-adevar te-a uimit?

BD: Oh, Iisuse! [rasete] Ei bine, in primul rand, cum am ajuns acolo. Ei m-au luat in mijlocul nopti. Eu dorm in pantaloni scurt, dorm in BVD-ul meu [BVD este o marca de lenjerie intima pentru barbati, n.t.]. Si iata-ma, fiind luat la bordul unei nave in BVD-ul meu. Si ma aflu intr-un fel de mica zona de odihna, unde erau scaune confortabile, si ei mi-au adus ceva ce pareau ca niste pijamale  - cu banda elastica in jurul taliei, cu picioare lungi, si un tricou lejer, la fel ca o pereche de pijamale in care, stii, o gramada de oameni dorm. Si ei mi le-au dat si mi-au zis sa ma imbrac cu ele, ca sa nu imi fie frig.

Am fost la bordul a ceea ce am crezut ca era nava, nu mai mult de 20 sau 25, 30 de minute cel mult. Si urmatorul lucru pe care il stiu este ca noi eram… noi eram unde am fost, Milena, sau orice a fost, un oras sau o planeta, sau ceva. Si am petrecut sase saptamani cu ei. Si acest lucru a zguduit literalmente viata mea, Graham. Ti-am spus in gluma zilele trecute cand eram pe chat, am spus ca am trecut printr-o perioada cand credeam ca imi pierd mintile?

Asta a fost o faza. Apoi am trecut prin faza a doua, in care am devenit convins ca mi-am pierdut mintile. Si am trecut prin asta, si acum sunt in faza trei, in care m-am convins ca eu sunt sanatos si restul lumii este nebuna. [rasete]

Si ma simt confortabil cu asta, Graham.

GD: De fapt nu au fost sase saptamani in timpul de pe Pamant, din ceea ce mi-ai spus zilele trecute, asa este?

BD: Ei bine, asta e un lucru care m-a naucit, intelegi? Ai intrebat despre tehnologie, ce efect a avut asupra mea, ce m-a impresionat mai mult.  Am fost cu ei fara exagerare, sase saptamani! Adica, ei m-au hranit, am mers la baie, ei mi-au dat o camera mica, cu… era confortabila asa cum ar fi o camera decenta de hotel sau motel. Am avut o baie, un pat, un dus.

Si ei mi-au adus un meniu scris, cu poze cu diferite tipuri de mancare, ceva ce cred ca ai gasi daca ai merge la restaurantul Denny’s. Adica, aici era un meniu cu poze in el. Apoi mi s-a spus ca pot indica orice imi doresc de acolo, si ei mi-ar aduce. Si au facut-o.

Omule, am mancat ca un porc pentru sase saptamani! La naiba, aproape orice am vrut. Orice as fi indicat, in 20 de minute, imi aduceau. Acum, cum faceau asta, nu stiu. Cativa oameni au spus ca semana al naibii de mult cu ce vezi in Star Trek, stii, cand ei se duc la perete si ating computerul sau ce era, si o ceasca de ceai ar iesi? Sau ceva de genu?

Dar tehnologia care intr-adevar m-a uimit, Graham, este cand m-au adus inapoi. Deoarece cat timp am fost cu ei, am fost ingrijorat.  Ma tot gandeam, oh Doamne, ce a facut sotia mea? Stii, cand se trezeste dimineata si nu sunt acolo?  Si hainele mele sunt tot acolo, si eu am disparut pur si simplu in  mijlocul noptii? Politia oare inca ma cauta?

Dupa aproape trei sau patru saptamani, ma gandeam, Doamne, probabil politia cauta peste tot mosneagul. Dar, la naiba, cand m-au adus inapoi, ei m-au adus inapoi 15 minute dupa ce m-au luat.

Acum, lasa-ma sa iti spun, asemenea lucruri te socheaza si distrug orice idei preconcepute pe care le ai despre legile fizicii!  Si am invatat ca acesti tipi sunt foarte capabili in manipularea materiei si a timpului.

Si voi fi sincer cu tine, Graham, au trecut noua ani, si am aceeasi problema in a intelege asta. Avem de-a face cu fiinte inteligente avansate care pot literalmente manipula timpul si materia. Acesta este unul din motivele pentru care este tinuta secret prezenta extraterestrilor si o sa fie asa pentru un timp.

Autoritatile noastre nu au nici o idee despre cum sa introduca masele de oameni la aceasta realitate,  oamenii sunt fiinte de pe planeta Pamant care sunt atat de primitive si inapoiate, si noi ne confruntam cu inteligente care pot fi inaintea noastra cu un million de ani, pentru numele lui Dumnezeu. Trebuie sa avem grija din punctul asta de vedere. Nu ma astept sa vad orice fel de Dezvaluire cat timp traiesc eu.

Inca incerc sa ma obisnuiesc cu ce mi s-a intamplat in 2003, si chiar si astazi imi este greu sa cred asta, pentru ca am constatat ca toate modurile mele anterioare de a privi viata au fost lipsite complet de valoare. Tot ce am invatat in scoli, in fizica, astronomie si istorie, am descoperit ca cea mai mare parte este doar o prostie! E greu sa te obisnuiesti cu asta cand realizezi ca vechiul tau mod de a privi viata se prabuseste la picioarele tale, si trebuie sa iti construiesti o noua paradigma, si asta nu e atat de usor.

Inteleg de ce este tinut secret subiectul extraterestrilor, si pazit bine, pentru ca ei nici macar nu pot incepe sa spuna oamenilor toata povestea, Graham.

Oamenii trebuie sa se obisnuiasca si sa fie introdusi usor in acest subiect. Si, stii, daca ei ar incepe ceea ce ei numesc Dezvaluire, ar deschide o cutie a pandorei, si boom, totul va iesi la iveala. Si lumea, sincer sa fiu, nu cred ca majoritatea oamenilor de pe aceasta planeta nu este gata pentru asta, Graham.

GD: Daca am putea merge inapoi… bineinteles, tot ceea ce ai impartasit ridica atat de multe intrebari. Si unul dintre lucrurile pe care am vrut sa le lamuresc este ca se pare ca tu ai fost adus la bordul navelor de mai multe ori. Tu nu ai avut sentimentul ca ai fost rapit. Nu a fost o experienta infricosatoare. Si cand ai vorbit zilele trecute s-a inteles ca  - tu ai fost interesat de ei foarte mult, bineinteles – si se intelegea ca si ei , de asemenea, te studiau.

BD: Da, asta e ceva clar pentru mine, pentru ca a devenit limpede dupa un timp, ca ei erau interesati de mine asa cum eram eu interesati de ei. Si i-am intrebat de ce. Eram cu aproximativ cinci dintre ei, in mod regulat. De parca ar fi avut o echipa alocata pentru mine. Erau trei barbati si doua femei in acest grup, si a fost acelasi grup – ei au stat cu mine mai mult sau mai putin timp. Stii, ei ma puneau in pat noaptea, si dormeam ca un bebelus pentru sase, opt ore.  Dar am descoperit ca ei erau fascinati de mine asa cum eram eu fascinat de ei. Si i-am intrebat, intr-o zi, de ce.

Ei au spus ca, se pare ca oamenii au un genom unic. Se pare ca genetica speciei umane este destul de rara si speciala.  Si este, intr-adevar, unica si ei au incercat sa imi explice. Se pare ca genomul uman este compus din cel putin 12 parti de cromozomi si gene din alte specii din galaxie, nu suntem doar o combinatie din una sau doua, ci se pare ca  suntem un mix dintr-o gramada de diferite specii si rase si civilizatii din spatiu. Si astfel, genomul uman se pare ca este oarecum unic.

Ei sunt fascinati de asta, si studiaza asta. Ei au luat mostre din mine, au luat mostre de tesut cat timp am fost cu ei, pentru studiu. Se pare ca genomul meu a fost fascinant pentru ei, ca oamenii de pe Pamant sunt unici si speciali.

De fapt, unul din barbati mi-a spus odata “Daca voi oamenii, ati avea idee ce rari si speciali sunteti, v-ati trata unul pe celalalt mult mai bine”.  Si-a facut inteles punctul de vedere. Si  am fost de acord cu el.

GD:  Stii acum cu ce societate ai fost, cu ce extraterestrii ai fost? [abia auzit]

BD: Niciodata nu mi-au clarificat asta. Nu doar ca nu am stiut Graham, unde naiba am fost, dar nu am fost destul de sigur cu ce specie sau rasa am fost, pentru ca ei aratau la fel ca noi! Doar cand te uiti in ochii lor, observi ca este o diferenta in felul in care se uita la tine. Exista o intensitate in ochii lor care… o adancime. Este greu sa gasesti cuvinte ca sa descrii asta.

Este o intensitate care, atunci cand se uita la tine, simti ca se uita prin tine. Nu am dat peste asa anumitii Reptilieni, sau peste Micii Cenusii, desi am vazut inainte cativa Mici Cenusii. Dar in timp ce am fost cu ei, nu existau acolo Mici Cenusii. Toata lumea cu care am fost erau umanoizi in sensul ca ai putea sa mergi pe strada alaturi de ei si sa nu iti dai seama ca sunt extraterestrii. Ei ar putea sa stea alaturi de tine intr-un restaurant si nu ai stii diferenta.

GD: Cum ai descrie energiile lor? Ce ai simtit in legatura cu ei … [prea slab sa fie auzit]?

BD: Oh, asta e unul din celelalte lucruri. Cand vorbesc despre a te uita in ochii lor, simti energia lor, Graham. Este o intensitate in preajma lor. Nu stiu daca ai numi asta aura. Probabil ca aura se apropie cel mai mult de ceea ce se simte. Dar este o un fel de energie electromagnetica pe care o simti cand esti aproape de ei. Este aproape ca o forma de viata, o energie a vietii. Si este foarte puternica. Si atunci iti dai seama ca ei nu sunt oameni, ca daca sunt oameni, sunt mai mult decat oameni.

Sunt poate cu o mie sau un million de ani inaintea noastra.

GD: Ai descrie acea energie ca o energie spirituala?

BD: Cred ca acest termen se apropie mult de realitate, Graham, da. Este un fel de, stii, de energie spirituala. Stii, noi, toate fiintele umane nu sunt corpuri umane materiale. Adica mergem in aceste corpuri timp de 60, 80, 100 de ani poate, si cand aceste corpuri incep sa imbatraneasca si sa se strice, noi le aruncam, si le parasim, plecam de langa ele. Pentru ca, in esenta, fiintele umane sunt fiinte spirituale. Ei bine, acesti tipi pe care i-am intalnit sunt de asemenea, fiinte spirituale,  dar spiritualitatea lor are o intensitate pe care o gasesc a fi coplesitoare.

GD: Ai descrie aceasta energie ca pe o stare de a fi mai inalta, o stare mai mare de constiinta colectiva, poate? Mai pasnica, armonioasa?

BD: Ei bine, este un fel de intensitate, Graham. Este ca atunci cand mergi aproape de o masina electrica, si poti simti electricitatea statica. Poti simti energia, dar nu o poti vedea. Daca poti doar sa te apropii de ea, o poti simti. De aceea, cuvintele simple nu sunt suficiente pentru a descrie unele lucruri pe care le-am experimentat.

Si imi cer scuze pentru ca mi se pare greu, de-a lungul anilor am tot incercat sa explic si sa impartasesc oamenilor, dar cuvintele simple in limba engleza nu sunt suficiente pentru a descrie profunzimea si intensitatea emotiilor si sentimentelor mele. Si a incerca sa descrii cum este sa fii in prezenta lor, este ca atunci cand esti langa o fiinta spirituala incredibil de puternica! Dar ei arata la fel ca noi. Vreau sa spun ca… nu i-am vazut niciodata pe nici unul dintre ei fara haine, intelegi.

Am mai spus si altceva despre calatoria mea. Niciodata, nici macar o data nu i-am vazut mancand, m-am gandit la asta si cred ca este destul de ciudat. Ei nu au mancat niciodata in prezenta mea. Si presupun ca ei inghit mancarea cam la fel ca noi. Ei au o gura, dinti, si aratau sanatosi. Dar nu i-am vazut niciodata mancand. Dar eu am mancat al naibii de mult cat timp ce am fost cu ei.

GD: [rasete] Si in ceea ce priveste modul lor de a arata, ei aratau batrani? Tineri?

BD: Ei bine, unul dintre barbati avea parul carunt, si am avut impresia ca era cel mai batran din grup. Asa cum am spus, erau trei barbati si doua femei care au stat destul de mult cu mine, timp de sase saptamani.

Acum, unul dintre barbati mi se parea ca avea in jur de 65, poate 70 de ani umani. Dar el nu arata – cum naiba sa descriu asta? – el nu arata imbatranit, el doar avea par carunt, iar ochii si pielea lui aratau ca are ceva ani. Dar el nu avea nici un rid, insa era, foarte, foarte clar, foarte evident ca el era mai in varsta decat ceilalti doi barbati.

GD: Ai vazut copii?

BD: Nu, niciodata nu am vazut copii. Am intrebat despre asta. Am intrebat “Unde sunt copiii vostrii?” si ei m-au informat ca copiii sunt in esenta in scoala, sau intr-un loc ca asta. Pentru ca nu erau… In toate cele sase saptamani cat am fost acolo, niciodata nu am vazut vreun copil. Si asta m-a surprins. Deci ei au spus, da, au copii, dar sunt in scoala.

GD: Unul din lucrurile pe care mi le-ai spus a fost despre camerele de vindecare de pe nave. Si ma intreb daca ai vreo amintire de a fi intr-o camera de vindecare, si despre cum te-ai simtit fizic, mental, emotional atunci cand te-ai intors?

BD: Pai, o data cand am fost la bordul navei, eram gol, intins pe masa,si o fiinta inalta isi plimba mainile peste corpul meu. Acum, el nu mi-a atins corpul cu mainile lui nici macar o data, dar am simtit caldura mainilor lui pe masura ce el mergea de la degetele picioarelor pana in varful capului. Puteam simti caldura mainilor lui. Am avut impresia nu doar ca el ma examina, dar am avut impresia, intr-un sens, ca el ma vindeca, sau ceva de genul.

Am implinit 83 de ani acum o saptamana, Graham si luand in considerare toate lucrurile – faptul ca aproape am murit in Octombrie – sunt intr-o forma destul de buna, pentru un mosneag.

GD: Asta e minunat.

BD: Deci m-am gandit ca o parte din acest tratament, o parte din acest... orice naiba au facut ei… l-am considerat o forma de vindecare. Dar nici macar o data mainile lui nu mi-au atins corpul, dar am simtit caldura din mainile lui, si am avut impresia ca nu doar am fost pus la punct, vindecat, dar si examinat in acelasi timp.

Acum, el poate a avut ceva in maini, dar nu imi amintesc sa fi vazut ceva de genul manusilor sau ceva de genul asta. Tot ce imi aduc aminte sunt degetele foarte lungi.

GD: A fost ceva ce nu ti-a placut, ceva cu care nu te-ai simtit confortabil, cand erai …?

BD: Stii, este surprinzator. Nu, nici macar un lucru! Singurul lucru care mi s-a parut inconfortabil a fost ca nu puteam obtine toate raspunsurile la toate intrebarile pe care le-am pus. Stii, tot spuneam “Unde sunt? Unde suntem? Sunt pe alta planeta? Sunt intr-o alta dimensiune? Unde sunt?”

Si niciodata nu am primit cu adevarat un raspuns direct. Si o femeie si-a facut oarecum mila de mine si s-a uitat intr-un fel la mine si a spus “Aceasta este Milena”. Nu aveam nici cea mai mica idee ce naiba este asta sau despre ce vorbea.

GD: Ai mai fost in legatura cu ei de atunci?

BD: Pai, sa vedem. Nu in ultimele cateva saptamani, nu. Am fost..m-am vindecat de la… Stii, aproape am murit in octombrie, Graham. Am avut meningita virala. Am vorbit la conferinta lui Kerry Cassidy in Orange County in septembrie anul trecut, cred ca pe data de 25 a fost, si 10 zile mai tarziu eram la terapie intensiva intr-un spital din Phoenix, in coma. Am avut meningita virala, si se pare ca medicii au crezut ca mosneagul va muri, intelegi.

Ei mi-au chemat sotia si fiul si le-au spus ca nu se asteapta ca eu sa reusesc sa supravietuiesc. Si asa am fost in spital pentru sase saptamani. Interesant, nu-i asa? Sase saptamani cu extraterestrii si sase saptamani in spital.

GD: Oh, oh da.

BD: Dar, iata-ma. Usor, imi recapat puterea. Cred ca nivelul energiei mele se intoarce usor, nu atat de repede precum mi-ar placea. Si apetitul meu se imbunatateste cate putin. Deci, ma gandesc ca la 83 de ani, la naiba, voi mai trai cativa ani.

GD: Ei bine, este un noroc pentru noi. Cand vorbeam inainte – si sper ca e ok, ca aduc vorba despre asta in emisiune  - ai mentionat ca tu de fapt ai simtit ca ai murit. Ai avut o experienta in afara corpului si tu ai fost incurajat sa te intorci, e corect?

BD: Pai, am fost in coma, si se pare ca am iesit din corp. Am o amintire vaga, Graham, despre a fi in afara corpului meu, si imi aduc aminte cum am plecat acasa! Si asa sa ma ajute Dumnezeu – nu e un joc de cuvinte – mi s-a spus ca nu pot ramane, ca trebuie sa ma intorc. Si nu am vrut sa ma intorc.

Stii, eu.. am trecut prin trei razboaie, am avut trei casatorii, am avut unele tragedii in viata mea. Optzeci si ceva de ani pe planeta asta, Graham. Eu nu ma plang, dar dat fiind toate astea, eu cred ca fiind pe planeta Pamant toti acesti ani nu a fost o excursie distractiva, mai exact.

Am fost in razboiul din Coreea. Am fost in razboiul din Vietnam. Am pierdut o gramada de prieteni. Am pierdut un copil care s-a sinucis. Am avut trei casatorii. Omule, am obosit, intelegi? M-am gandit ca mi-am platit datoriile, si vroiam sa ma intorc acasa. Si cand m-am dus acasa, ei nu vroiau sa ma lase sa raman! Mi-au spus ca trebuie sa ma intorc pentru nu am terminat, orice naiba ar insemna asta. Deci poate am fost trimis inapoi sa fac ce fac in acest moment, vorbind cu tine.

GD: Ei bine, chiar apreciez ca impartasesti cu noi asta. Si… of Doamne, o ora niciodata nu pare sa fie de ajuns, asa cum ai spus cand vorbeam inainte de emisiune– doar zgaraie suprafata –  . Exista un subiect la care vreau sa ajung, si daca avem timp as vrea sa ne intoarcem la experienta ta cu privire la navele spatiale si la experienta cu extraterestrii.

Dar era un mesaj, sau, mai degraba, ei ti-au expus cum ar arata noul Pamant. Din ce am inteles, este o viziune chiar frumoasa.

BD: Ei bine, asta este lucrul care chiar m-a uimit. Am avut…am mers prin calde si reci toata viata mea. I-am zis in gluma lui Kerry Cassidy odata ca am avut o relatie de iubire-ura cu rasa umana, inca de cand am fost copil. Un minut ma uit la speciile umane si ma gandesc “Oh, nu sunt draguti? Nu sunt adorabili? Nu sunt minunati?” Si peste un minut zic “La naiba cu ei. Sunt o gramada de mizerabili. Sa sara cu totii in aer” stii, “Ei nu merita nici praful pentru a-i arunca in aer”.

Si deci am avut acest fel de relatie cald-rece cu umanitatea inca de cand eram un copil. Ei bine, inca se mai intampla, dar eu chiar cred ca rasa umana sufera o schimbare – iar ei (extraterestrii, n.t.) mi-au facut foarte clar asta – ca toate speciile, Graham, trec printr-o tranzitie. Si in acest moment in timp, specia umana trece prin ceea ce as descrie ca fiind o transformare transcendenta intr-o noua rasa, intr-o noua specie.

Si ei mi-au aratat anumite franturi din viitor. Si este absolut glorios! Vom reusi.  Vom suferi prin drumul nostru prin aceasta tranzitie dificila. Analogia pe care o folosesc, este ca si cum ai trece prin adolescenta. Specia umana trece prin ultima etapa de adolescenta pentru a deveni adult.  Asa cum am spus, o numesc transformare transcendenta intr-o complet noua rasa.

Noi suntem literalmente manipulati genetic intr-o noua specie. Si este in curs de desfasurare, si este destul de dureros, si asta – trecand prin aceasta perioada de adolescenta, cu razboaiele noastre si durerile noastre si mizeriile si ura si toate astea, faptul ca este un viitor pentru rasa umana, este absolut glorios.

Avem un viitor, Graham, si ei (extraterestrii, n.t.) au fost foarte clari in asta. Aparent, viitorul este clar pentru ei asa cum este trecutul. Pentru ca ei au incercat sa imi explice ca nu exista timpul asa cum il credem noi, ca notiunea oamenilor referitor la timp nu este deloc asa cum este de fapt, ca acolo, in timpul lor, exista doar un prezent etern.

Acum, daca poti sa intelegi asta, ai..iti doresc numai bine, pentru ca eu inca incerc sa inteleg asta. Dupa noua ani, inca incerc sa inteleg ce naiba inseamna asta.

GD: Si cand ti-au expus cum ar arata noul Pamant, este ceva in mod special care ti-a atras atentia sau ceva deosebit ce ti-a ramas in minte din ce ti-a fost aratat?

BD: Da, lucrul care m-a impresionat cel mai mult, care.. stii, intotdeauna mi-am dorit sa merg in stele, si stiu ca intr-un sens spiritual noi, fiintele umane suntem din stele, asta este originea noastra, acolo in spatiu-timp, timp-spatiu. Si viitorul pe care mi l-au aratat este ca intreaga specie umana a ajuns la stele si si-a luat locul de drept alaturi de milioane si milioane de alte specii, civilizatii si culturi, si ca vom fi acolo, in stele, in anii ce vor urma.

Si asta este viitorul nostru. Si cele mai mari vise pe care le-ai putea avea despre filmele vechi si patetice Star Trek? Se pare ca inca nu am vazut nimic. Lucrul care m-a bulversat este ca ei au sugerat ca acolo este ceva de genul – stii, iti amintesti atunci cand obisnuiam sa ne uitam la filmele Star Trek, ei vorbeau despre Federatia Galactica?

GD: Da.

BD: Se pare ca exista ceva de genul asta in spatiu, si sediul acesteia nici macar nu este in galaxia noastra, pentru numele lui Dumnezeu. Exista ceva de genul Federatiei Galactice. Este o organizatie formata din fiinte inteligente avansate care... ei sunt aproape perfecti in dezvoltarea lor, in evolutie si tehnologia lor. Si exista un sediu pentru aceasta organizatie, dar nici macar nu este in galaxia noastra. Imaginea care mi-a fost data, m-a facut sa ma gandesc la M31, Andromeda.

Imi aduc aminte ani in urma cand studiam astronomia ca galaxia Andromeda era catalogata ca M31 in cataloagele noastre astronomice.

GD: Bine.

BD: Si am avut impresia ca acolo este Federatia Galactica, sau sediul Federatiei.

Dar avem un viitor, rasa umana are un viitor! Si este cel mai emotionant lucru. Si incerc sa spun oamenilor, in special celor care cred in Apocalipsa.

Acesti oameni, toti spun “Oh, lumea se apropie de sfarsit pe 21 Decembrie, bla, bla bla. Suntem cu totii condamnati…!” Ei, tampenii! Baliverne, cum imi place sa spun. O suta de mii…un milion de oameni au murit astazi, Graham, si pentru ei, lumea a ajuns la sfarsit. Si altii un million s-au nascut.

Deci acest rahat de Apocalipsa, daca imi ierti exprimarea, nu pot sa o tolerez. Si, cand am fost cu tipii aia…urasc cuvantul extraterestru. Urasc cuvantul ET (prescurtare de la extra-terestru, n.t.) – nici asta nu li se potriveste. Termenul pe care imi place sa il folosesc este ca sunt familie. Ei sunt literalmente familie.

Si ei au aratat ca exista viitor pentru specia umana si este un viitor glorios. Nu am nici o idee, in mod incredibil, despre ceea ce suntem pe cale de a deveni.

GD: Si este corect sa spun, din ceea ce ai invatat si din punctul tau de vedere, ca ei sunt noi peste multi ani, si ei ne ajuta sa evoluam?

BD: Pai, stii, este o intrebare destul de buna. Este un raspuns destul de bun. Cand consideri ca nu exista asa ceva ca timpul, la naiba, e posibil sa fi vorbit cu fiinte umane de milioane de ani din viitor! Pentru ca ei pot calatori in timp asa cum noi urcam in masina si conducem pe strada pentru a merge la alimentara.

In anul 1947, cand acel accident a avut loc in Roswell, (in acel accident se presupune ca s-au recuperat resturi extraterestre, inclusiv cadavre straine de la un obiect neidentificat care s-a prabusit in apropiere de Roswell, statul New Mexico, Statele Unite, in iunie sau iulie 1947 n.t.) era un om de stiinta german – ei bine, von Braun era unul din ei, dar – li s-au aratat nava, si acest om de stiinta german s-a uitat la nava si a spus “Asta este o masina a timpului. Nu este o nava spatiala, este o masina a timpului” Si cat am fost cu ei (extraterestrii, n.t.), ca atunci cand calatoresti in spatiu, intr-adevar calatoresti in timp.

Deci da, tipii cu care am petrecut sase saptamani, care m-au hranit ca pe un porc, ar putea fi fiinte umane din viitor de milioane de ani. Nu am avut ocazia sa ii intreb aceasta intrebare, si nu sunt sigur ca ei mi-ar fi raspuns. Dar i-am innebunit cu toate intrebarile mele.

GD: Ai vorbit despre sfarsitul acestui an, decembrie 2012. O multime de oameni simt ca acest an este important, si este anul in care vedem aceasta tranzitie, trecerea – unii oameni o numesc Ascensiune; unii oameni o numesc desfasurarea, evolutia. Asta crezi si tu, ca in acest an vom vedea aceste mari schimbari?

BD: Pai, stii, am fost in orasul Mexico, anul trecut. Am fost oaspetele lui Jaime Mausan in Mexico, la o conferinta. Si am avut ocazia sa vorbesc cu cativa samani batrani mayasi. Si stii ce spun ei? Ei chiar asteapta ca Quetzalcoatl (Sarpele inaripat sau Sarpele cu pene, zeul suprem in mitologia azteca, simbol al mortii si invierii, n.t.) sa se intoarca pe 21 decembrie. Asta este ce calendarul lor spune de fapt. Ei spun ca lumea nu se va sfarsi. Lumea veche, vechiul ciclu va lua sfarsit, dar noul inceput va incepe. Si ei chiar asteapta ca Quetzalcoatl, Sarpele cu pene, sa se intoarca!

Acum, Quetzalcoatl, potrivit traditiei antice Mayase, Aztece si Incase – Kukulkan – era un barbat inalt, alb, cu barba si ochi albastrii care a avenit la el mii de ani in urma, i-a invatat fizica stiinta si astronomie si alte chestii, si atunci cand a plecat le-a promis ca se va intoarce.

Ei bine, unii dintre samanii mayasi cred ca vechiul Quetzalcoatl se va intoarce.

Stii, Graham, nu as fi deloc surprins daca evenimentul real care probabil va schimba totul va fi, poate, o confruntare masiva cu unii dintre verii nostrii, care vor veni in nave spatiale imense de trei patru kilometrii si vor ateriza si vor spune “Ah! Gata cu copilaria!”

GD: Vezi asta intamplandu-se?

BD: Vad ca aproape orice este posibil Graham. Sper doar ca daca se va intampla ceva, sa traiesc pana pe 21 decembrie pentru a vedea.

GD: Ei bine, este interesant ca vorbesti despre asta. Exista o multime de speculatii despre cum familia noastra galactica isi va face simtita prezenta mai mult, mai vizibil. Cand este timpul potrivit? Este sfarsitul acestui an important? Si eu cred ca este o multime de mentionat in legatura cu asta. Ai mentionat despre Dezvaluire si asta dintr-o perspectiva umana…Pamantul nu este gata pentru asta. Si cred ca timpul va spune totul, nu? Este cu siguranta un an interesant.

BD:  Va fi un an interesant, si chiar daca suntem gata sau nu, am o suspiciune persistenta, Graham, ca ei se vor arata intr-un mare fel mult mai devreme, si indiferent daca suntem gata sau nu, nu conteaza. Dar va veni timpul, asa cum Robert Heinlein a spus, pentru copilarie sa ajunga la sfarsit. Va veni momentul ca ei sa spuna, hei baieti, suntem aici, suntem familia voastra. Acum avem un nou inceput. Vom incepe un nou calendar, si vom considera din aceasta zi, anul zero.

Si mi-ar placea sa vad asta.

GD: Oh, da. Vremuri interesante, cu siguranta. Ei sunt aici ca sa ne ajute.

BD: Ei niciodata nu au fost aici ca sa ne distruga, pentru ca ei au fost cu noi de la inceput. Oamenii m-au rugat sa ii descriu, si le-am spus ca o descriere mai potrivita ar fi ca ei sunt… ei sunt paznici. Ei sustin specia umana prin aceasta tranzitie, si incearca sa ne ajute sa trecem prin aceasta transformare. Si nu sunt neaparat binevoitori, dar nu sunt nici rauvoitori.

GD: Daca ar fi sa comprimi informatia pe care ai invatat-o si informatia care crezi ca e cu adevarat importanta pentru ca oamenii sa o auda, ce crezi ca e cel mai important, in cateva propozitii?

BD: Pai, este dificil de spus – si stiu exact ce intrebi, si voi face tot ce pot sa iti dau un raspuns. Dupa tot ce am vazut, tot ce am invatat, si dupa toate lucrurile pe care ei mi le-au aratat, dupa 83 de ani de viata – o viata de om – am invatat doua lucruri care, dupa mine, sunt foarte importante: unul, Graham, ca nu exista moarte, ca fiintele umane sunt fiinte spiritual infinite si nemuritoare. Si alt lucru care este cel mai important, cred ca este faptul ca exista o fiinta suprema; exista un Dumnezeu. Si pentru mine este tot ce am nevoie sa stiu, asta e tot ce o sa am nevoie sa stiu.

GD: In unul din interviurile pe care le-am avut cu tine, tu vorbeai despre ce ai invatat despre iubire.

BD: Oh, Doamne! Iubirea este cea mai importanta, Graham. Iubirea este puterea Universului. Tatal nostru din ceruri ne iubeste, si asta e cel mai important lucru. Si daca am putea pur si simplu sa ne iubim unul pe celalat, Dumnezeul meu, ce lume ar fi, huh?

GD: Speranta si viziunea mea este ca acolo ne indreptam. Deci, cu aceasta tranzitie, cu suportul si ajutorul familiei noastre galactice, noul Pamant pe care il cream, acest grup nou sau unitatea constiintei, asta este temelia. Iubirea este fundamentala.

BD: Iubirea este fundamentala, Graham. Ai spus-o foarte bine.

GD: Ei bine, a fost o asa bucurie, Bob Dean, sa te am in emisiune. Si ai atat de multe cunostinte si atatia ani de experienta! Iti multumesc foarte mult pentru timpul oferit si sper sa facem asta din nou.

BD: Pai, poate putem, Graham. Iti multumesc foarte mult. Placerea a fost de partea mea. Multumesc pentru invitatie.

[SFARSIT]